Excluziunea regională este în creștere: cum să inversăm tendința?

Cu toate acestea, în dezbaterea privind alegerea populației de a vota pentru un candidat sau altul, trebuie să vorbim nu numai despre minoritățile naționale și geografie, ci și despre diviziunea regională generală.

Aceasta rămâne una dintre cele mai sensibile și mai greu de rezolvat probleme din Lituania. În plus, aceasta crește în fiecare an.

Excluziunea regională rămâne ridicată

În ultimele două decenii, Lituania a cheltuit milioane de euro pentru îmbunătățirea infrastructurii regionale, cu sprijinul UE.

În regiuni, vedem clădiri frumos renovate, trotuare noi cu pavele noi și spații publice excelente.

Cu toate acestea, diferența dintre primele trei regiuni, Vilnius, Kaunas și Klaipėda, și restul Lituaniei rămâne mare.

Aceste trei regiuni reprezintă trei sferturi din produsul intern brut al țării și chiar 43% numai în regiunea capitalei.

În medie, locuitorii din Vilnius câștigă cu aproape o treime mai mult decât cei care locuiesc în Šalčininkai, la doar câteva zeci de kilometri de capitală.

În unele districte, cum ar fi Šakiai, Vilkaviskis și Ignalina, salariul mediu este mai mic de 1 000 de euro pe mână. Vă reamintesc că, la nivel național, am depășit acest prag în 2021.

Diviziunea regională profundă este semnalată și de rata șomajului, care în Utena, de exemplu, este de două ori mai mare decât rata medie a șomajului în întreaga țară, iar anul trecut a atins aproape 15 %.

În aceeași perioadă, șomajul în rândul tinerilor din județul Utena a ajuns la 43 %, în timp ce media națională a fost de numai 14 %.

Evoluția populației

Deși Lituania este o țară relativ mică, există disparități semnificative între regiuni, care au devenit mai pronunțate de-a lungul timpului. În plus, schimbările demografice indică, de asemenea, provocări viitoare.

Între 2004 și începutul acestui an, populația Lituaniei a scăzut cu aproximativ 15%, adică o jumătate de milion de persoane.

În spatele acestor cifre se ascund diferite tendințe. De exemplu, populația din județul Vilnius a crescut cu peste 25 000 de persoane în această perioadă, în timp ce populația din județele Tauragė și Utena a scăzut cu o treime.

Astfel, țara se confruntă cu un cerc vicios – scăderea populației în vârstă de muncă face mai dificilă atragerea investițiilor în regiuni.

La rândul său, lipsa investițiilor și a locurilor de muncă descurajează creșterea salariilor, iar orașul este incapabil să atragă tineri profesioniști cu studii recente.

Cu o lipsă de astfel de talente, este dificil să ne așteptăm să atragem atât investiții interne, cât și străine, deoarece devine din ce în ce mai important pentru companii să recruteze profesioniști calificați.

Regiunile sărace sunt sărace nu pentru că sunt pline de oameni săraci, ci pentru că puțini oameni câștigă venituri mari.

În plus, în condițiile în care situația nu se îmbunătățește de la an la an (iar în unele locuri se înrăutățește), populațiile frustrate cred în promisiunile politicienilor, care sunt adesea în contradicție cu realitatea.

Cum să abordăm problema excluziunii regionale?

Natura schimbătoare a muncii, cu o proporție ridicată de lucrători urbani cu venituri ridicate care lucrează la distanță, face posibilă munca oriunde există o conexiune la internet.

Într-adevăr, există o tendință a tinerilor de vârstă activă de a se muta în regiuni.

De exemplu, numărul persoanelor cu vârste cuprinse între 30 și 39 de ani din regiunea Utena a crescut cu aproape o treime în ultimii patru ani. Desigur, acest lucru nu este încă suficient, iar vârsta mediană în județ este încă de 50 de ani.

Cu toate acestea, tendințele sunt pozitive, iar cea mai mare sarcină pentru regiuni este să mențină aceste tendințe. Aici este esențial să ne gândim nu numai la ceea ce regiunile nu pot oferi, ci și la ceea ce pot oferi – liniște, libertate față de aglomerație și zgomot, locuințe mai accesibile sau propria grădină de legume.

Regiunile nu au nevoie doar de străzi și parcuri frumoase, ci și de hoteluri, restaurante și alte infrastructuri pentru a spori fluxul de persoane sau turiști către orașele mai mici.

Devine important să se consolideze identitatea unui oraș – pentru a atrage oameni sau investiții, nu este nevoie doar de sprijin din partea guvernului central sau a UE.

Rolul consiliilor municipale și al administrațiilor este, de asemenea, crucial, la fel ca entuziasmul și inițiativa întreprinderilor și comunităților locale.

„Greta Ilekytė, economist la Swedbank